Sediul SSC din Str. Nicolae Filipescu, Nr. 40, Bucuresti

    Apariţia instituţiei actuale se leagă de însuşi momentul de întemeiere a statului român modern prin Unirea Moldovei şi a Ţarii Româneşti. Imediat după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei şi al Tării Româneşti, în ianuarie 1859, au fost înfiinţate la Iaşi şi la Bucureşti câte un Minister al Cultelor. Incepând din anul 1862, odată cu unificarea administrativă a Principatelor Romane, a luat fiinţa Ministerul Cultelor, a cărui continuitate durează pâna astazi. Între anii 1867-1921 a funcţionat sub denumirea de Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice, tocmai pentru a accentua caracterul principal al activităţii Bisericilor     pentru educaţie şi instrucţie, cunoscându-se faptul că în perioada respectivă şcolile confesionale aveau o mare pondere în sistemul educaţiei naţionale.

    După realizarea Marii Uniri din 1918, Ministerul Cultelor şi Artelor a fost organul central al statului pentru problemele cultelor religioase (1921-1930), pentru a reveni la forma Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1930-1939), după care s-a reorganizat în Ministerul Educatiei Nationale, Cultelor şi Artelor (1940-1945), iar în perioada 1946-1957 să redevină Ministerul Cultelor; din anul 1957 a funcţionat sub denumirea de Departamentul Cultelor. Asocierea cultelor cu artele în perioada interbelică justifică în special activitatea de depistare, restaurare şi conservare a monumentelor istorice religioase, motivată şi prin constituirea şcolii româneşti de restaurare în cadrul Comisiunii Monumentelor Istorice... continuare