ASOCIAŢII RELIGIOASE
În conformitate cu prevederile Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasa şi regimul general al cultelor, art. 40-48, a apărut o nouă structură religioasă cu personalitate juridică, „asociaţia religioasă”. Asociaţia religioasă este o persoană juridică alcătuită din cel puţin 300 de membri, cetăţeni români cu domiciliul în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase. Pentru înfiinţarea unei asociaţii religioase, prin decizia instanţei de judecată, este necesar avizul consultativ al Ministerului Culturii şi Cultelor. În vederea obţinerii acestui aviz, asociaţia interesată va depune o cerere la minister însoţită de documentaţia prevăzută la art. 41 alin(2) lit. a-c din Legea nr. 489/2006 şi în Ordinul M.C.C. nr. 2274/ 17.05.2007 privind aprobarea procedurii de acordare a avizului consultativ de către Ministerul Culturii şi Cultelor pentru înfiinţarea asociaţiilor religioase sau, după caz, pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către asociaţiile existente. Pot depune cereri de obţinere a avizului consultativ atât asociaţii înfiinţate pe baza O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cât şi asociaţii nou constituite; în ambele cazuri, acestea trebuie să facă dovada celor 300 de membri, cetăţeni români sau rezidenţi în România. În activitatea lor asociaţiile religioase au obligaţia să respecte Constituţia şi legile ţării şi să nu aducă atingere securităţii publice, ordinii, sănătăţii şi moralei publice, precum şi drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Până în prezent au primit aviz consultativ pentru înfiinţarea/transformarea în asociaţie religioasă următoarele asociaţii:
Societatea Creştinilor Nouapostolici România
Societatea Creştinilor Nouapostolici – România (S.C.N.A.R.) este asociaţia religioasă, de caritate şi binefacere a unor cetăţeni români de diferite origini etnice, care aderă la Biserica Nouapostolică Internaţională, bucurându-se de acelaşi statut juridic şi religios, aceleaşi drepturi şi obligaţii ca şi celelalte societăţi şi biserici nouapostolice existente în alte state ale lumii. Integrată Bisericii Nouapostolice Internaţionale, S.C.N.A.R. este persoană juridică română, fiind organizată din punct de vedere administrativ şi funcţionând cu respectarea întocmai a Constituţiei şi a celorlalte legi din România.
S.C.N.A.R. recunoaşte regulile organizatorice şi religioase ale Bisericii Nouapostolice Internaţionale, asigurând prin toate mijloacele legale unitatea acestora. Funcţionând sub denumirea” Societatea Creştinilor Nouapostolici – Romania”, coordonând toate comunităţile creştinilor nouapostolici de pe teritoriul României, are sediul social, spiritual şi administrativ în Bucureşti, str. Romulus nr. 67, sect. 3. Personalitate juridică aparţine numai S.C.N.A.R şi se exercită prin persoanele abilitate din conducerea acesteia. Comunităţile locale ale creştinilor nouapostolici sunt sub diviziuni fără capacitate juridică. În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) lit. d) si art. 47 alin (1) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor avizează dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Societatea Creştinilor Nouapostolici – România, aviz cu nr. 1/30.03.2007.
Asociaţia Religioasă Nazarineană
Asociaţia Religioasă Nazarineană, cu sediul central în Arad, numără actualmente circa 1.200 de membri şi a fost înfiinţată, în forma juridică actuală, în anul 1990, cu avizul Ministrului Cultelor. În România, nazarinenii au pătruns din Ungaria, unde veniseră ucenici ai lui S. Frohlich. Existenţa acestei mişcări religioase pe teritoriul ţării noastre datează însă de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Astfel, conform unui extras de carte funciară, cel mai vechi locaş de cult al Bisericii Nazarinene apare în jud. Arad, loc. Semlac din anul 1890. Nazarinenii s-au răspândit mai ales in jud. Arad si Bihor dar sunt semnalate nuclee şi în alte părţi ale ţării, în special în Bucureşti. „Credinţa Nazarineană este credinţa în Domnul nostru Isus Christos Nazarineanul.” Astfel îşi formulează asociaţia principiul de credinţă fundamental. Credincioşii nazarineni insistă în mod deosebit asupra necesităţii recunoaşterii semnificaţiei numelui de „nazarinean” care constituie chintesenţa profeţiilor vetero-testamentare ce anticipau venirea lui Mesia, Isus Hristos şi elementele prin care el, adevăratul Mesia, putea fi recunoscut. În cadrul acestei organizaţii religioase se pune accent, de asemenea, pe respectarea strictă a unor norme de conduită morală care să ofere un bun exemplu în lume şi pe manifestarea unei credinţe autentice. Ca exemple de restricţii pe care le au în vedere credincioşii nazarineni pot fi menţionate: folosirea armei ca dispozitiv construit pentru a secera vieţi omeneşti, depunerea jurământului, menţinerea neutralităţii politice şi neparticiparea la vot, reţinerea de la vizionarea de spectacole, filme la cinematograf, reprezentaţii teatrale, urmărirea programelor de televiziune, audiţiile radiofonice, purtarea unei vestimentaţii prea lejere, o exprimare nepotrivită etc. Confirmarea unor abateri de la aceste norme atrag după sine excluderea din organizaţie. În general, activităţile din cadrul asociaţiei au un caracter strict religios şi urmăresc o creştere spirituală a membrilor în credinţa în Dumnezeu şi în Domnul Isus Christos Nazarineanul.Folosesc o carte de cântări intitulată „Noua Harfă a Sionului" şi au tipărit, prin eforturi proprii, după 1990, o ediţie a Bibliei, sub forma unei revizii a unei ediţii de la sfârşitul sec. XIX tipărită la Iaşi. În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) lit. d) şi art. 47 alin (1) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor avizează dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia Religioasă Nazarineană, aviz nr. 2/23.04.2007.
Asociaţia Adunările lui Dumnezeu din România
Asociaţia “Adunările lui Dumnezeu din România” are sediul in Bucureşti, str. Răsăritului nr. 59, sector 6 şi personalitate juridică conform sentinţei nr. 4870, pronunţată de judecătoria sectorului 6 Bucureşti în şedinţa publică din 04.07.1996. În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) lit. d) si art. 47 alin (1) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă si regimul general al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor avizează dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia “Adunările lui Dumnezeu din România”, aviz nr. 3/17.09.2007.
Asociaţia Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România
Din 1924, de la introducerea calendarului gregorian în Biserica Ortodoxă, lumea ortodoxă prăznuieşte separat cele mai mari sărbători creştine, cu excepţia celor legate de Paşte, care sunt comune. În Serbia, Rusia, Ierusalim şi Sfântul Munte Athos este utilizat calendarul iulian, bisericile de aici neaplicînd încă hotărârile Sinodului de la Constantinopol din 1924. În celelalte ţări ortodoxe este folosit calendarul gregorian, introdus în Biserica Catolică încă din 1582. Considerând modificarea calendarului o modificare a dogmelor şi tradiţiilor ortodoxe, mai mulţi credincioşi din Grecia, Bulgaria şi România au organizat biserici separate faţă de cele oficiale. „Stiliştii” au fost persecutaţi în perioada interbelică, fiind consideraţi „rusofili”, dar şi de regimul comunist, care periodic i-a arestat pe clerici, a distrus bisericile si mânăstirile. „Stiliştii” sunt organizaţi în România în două biserici distincte: una cu sediul la Slatioara (Suceava), avîndu-l ca şef pe IPS Vlasie Mogîrzan şi una cu sediul la Tecuci (Galaţi), fără ierarhie, intitulată Biserica Ortodoxă Tradiţională. În timp au existat tensiuni şi dispute între cele două grupări ce se revendică a fi „adevăraţii continuatori” ai credincioşilor ortodocşi din România. Biserica se află în relaţii cu Biserica Ortodoxă pe stil vechi din Grecia şi cu Biserica Rusă din Diaspora, cu sediul la New York, şi cu grupări stiliste similare din Bulgaria, Franţa şi Italia. Teologii acestei Biserici se formează la Chişinău, la seminarele şi Facultatea de Teologie ale Mitropoliei conduse de Î.P.S. Vladimir.De altfel, există o relaţie specială cu credincioşii şi ierarhia ortodoxă din Republica Moldova, care ţin de Patriarhia Rusiei.După căderea regimului comunist, viaţa religioasă din România a revenit la normalitate, nemaiexistând mişcări religioase interzise sau persecutate de către Statul Român. Astfel, după 1989, toate organizaţiile religioase, au putut să-şi manifeste liber credinţa, inclusiv credincioşii ortodocşi de stil vechi.Prin avizul Ministerului Cultelor, în baza hotărârii judecătoreşti nr. 1000/19.02.1990, a Judecătoriei Suceava, se acordă personalitate juridică, statut legal şi toate drepturile ce decurg din aceasta, Organizaţiei Credincioşilor Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România. Organizaţia Credincioşilor Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România şi-a schimbat denumirea în Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România. Modificarea a fost înregistrată de către judecătoria Fălticeni, judeţul Suceava, dosar nr. 748/2003, din 5 martie 2003. Activitatea Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România după 1989, s-a desfăşurat într-un climat de absolută libertate şi autonomie. La recensământul din 1992, se declară un număr de 32.228 de ortodocşii de stil vechi. La recensământul din 2002 numărul acesta pare a nu se fi modificat considerabil.
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România dispune de aproximativ 110 parohii (faţă de numai 30 înainte de 1989), şi aproape 20 de aşezări monahale cu peste 500 de călugări şi călugăriţe. Există 75 de biserici construite şi alte 35 în diverse faze de execuţie, care deservesc credincioşii ortodocşi de stil vechi, în majoritate în judeţele din Moldova, dar şi unele mai noi în sudul Transilvaniei şi în Muntenia. O biserică impunătoare există şi în Bucureşti.
Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România desfăşoară o activitate intensă atât în zonele cu credincioşi de stil vechi, cât şi în alte zone (Transilvania, Muntenia), unde încearcă să-şi câştige noi aderenţi, propagându-şi ideile. Singura deosebire faţă de Biserica Ortodoxă Română este legată de neacceptarea calendarului gregorian, considerat a fi o concesie făcută catolicilor.
În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) lit. d) si art. 47 alin (1) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor avizează dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia „Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România”, aviz nr.4/19.11.2007.
Asociaţia Adventiştilor de Ziua a Şaptea – Mişcarea de Reformă
În condiţiile primului război mondial , marea majoritate a adventiştilor mobilizaţi pe front renunţă la principiile adoptate în 1864, de a nu pune mâna pe arme şi de a respecta cu stricteţe sabatul. O minoritate dintre cei chemaţi sub arme, au rămas credincioşi vechilor principii şi au fost condamnaţi la închisoare. Conducerea mondială adventistă a adoptat o atitudine ambiguă în această problemă, mărind astfel confuzia între credincioşi. După încheierea războiului cei eliberaţi din închisoare, împreună cu alţi „nemulţumiţi” de poziţia neclară a conducerii Bisericii au fondat Asociaţia Adventiştilor de Ziua a Şaptea–Mişcarea de Reformă. După mai multe încercări, nereuşite, de conciliere între cele două tabere (1919, 1920, 1922-1924), reformiştii sunt excluşi din Biserica adventistă. Din 1925, Asociaţia Mondială a Adventiştilor Reformişti îşi desfăşoară activitatea după un statut propriu de organizare şi funcţionare, aprobat la Gotha în Germania. Din America ideile reformiste se răspândesc şi în comunităţile adventiste din Europa, în special Germania, Austria, Ungaria. Ideile reformiste apar în România prin intermediul unei familii venite din Germania, un sas din Ardeal căsătorit cu o adventistă reformistă din Hamburg. În perioada interbelică membrii organizaţiei, puţini la număr, şi-au desfăşurat activitatea în afara cadrului legal, prin Decizia nr. 24536 din 29 mai 1928 se preciza că adventiştii reformişti erau interzişi cu desăvârşire, întrucât doctrina şi practicile lor contravin ordinii publice şi bunelor moravuri. După 1947 mişcarea adventistă reformistă a intrat în legalitate, fiind recunoscută ca asociaţie religioasă, însă pentru puţin timp, întrucât prin H.C.M. nr.636/1951 asociaţia este dizolvată, desfăşurându-şi activitatea până în 1990 în ilegalitate. „Scopul şi misiunea asociaţiei este vestirea şi răspândirea „Evangheliei veşnice” a Domnului nostru Isus Hristos, după învăţătura Sfintei Scripturi. Prin învăţătură şi exemplul de iubire creştină faţă de aproapele, după decalogul legii morale a lui Dumnezeu, vrea să contribuie la înnobilarea societăţii omeneşti şi să o pregătească pentru apropiata revenire a lui Isus Hristos”, conf. Art. 3, cap. III din Statut. Adventiştii reformişti cred în Dumnezeu Tatăl, fiul său Isus Hristos şi în Duhul Sfânt; Sfânta Scriptură este revelată de Dumnezeu, norma de conduită este Decalogul din Vechiul Testament, de asemenea ei cred în profeţiile inspirate de Duhul Sfânt ale lui H.G.White.; ziua de cult este sâmbăta, ţinută după prescripţiile vechi-testamentare (se poate acţiona doar pentru salvarea vieţii şi a sănătăţii aproapelui); se supun autorităţilor Statului conform principiului evanghelic „daţi Cezarului ce este al Cezarului...”; nu satisfac serviciul militar combatant; admit dieta vegetariană, excluzând consumul de alcool, droguri, tutun; nu admit divorţul, recăsătorirea şi avortul.
Adventiştii reformişti practică: botezul prin scufundare în apă curgătoare atunci când omul este conştient; cina Domnului (pâine nedospită şi vin nefermentat) este ţinută numai pentru proprii credincioşi pentru a se reaminti suferinţele şi moartea lui Isus, nu are rolul de a se ierta păcatele; spălarea picioarelor – act de umilinţă, înaintea Sfintei Cine; căsătoria se realizează numai între cei de aceeaşi credinţă, rugăciunea pentru morţi se poate ţine atât în lăcaşul de închinare, cât şi la locuinţa credincioşilor. Numărul de credincioşi adventişti reformişti este de 4300, răspândiţi în comunităţi din întreaga ţară. Sediul central se află în mun. Făgăraş, str. Negoiu nr. 24, jud. Braşov. În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) lit. d) si art. 47 alin (1) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor avizează dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia Adventiştilor de Ziua a Şaptea – Mişcarea de Reformă, aviz cu nr. 5/19.11.2007.
Asociaţia Centrul Creştin Aletheia
Centrul Creştin Aletheia a apărut în cadrul mişcării evanghelice din oraşul Timişoara în august 1993, ca un grup de casă format din zece persoane, iar în 30 noiembrie 1993 au avut primul program public. Întâlnirile s-au ţinut în diferite săli publice, până în 15 decembrie 1996 când a fost inaugurată clădirea unei foste sinagogi pe care au restaurat-o, pe strada Ecaterina Teodoroiu. Ministerul Culturii şi Cultelor a acordat aviz consultative pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia Centrul Creştin Aletheia, în conformitate cu prevederile art. 41. (2) lit. d) şi art. 47 alin (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, aviz nr.6/04.12.2007.
Asociaţia Centrul Creştin Metanoia
Asociaţia Centrul Creştin Metanoia are sediul în Timişoara, str. Munteniei nr. 30, jud. Timiş. Ministerul Culturii şi Cultelor a acordat aviz consultativ pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia Centrul Creştin Metanoia, în conformitate cu prevederile art. 41. (2) lit. d) şi art. 47 alin (1) din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, aviz nr. 7/04.12.2007.
Asociaţia Comunităţilor Credinţei din România
Asociaţia Comunităţilor Credinţei din România are sediul în mun. Târgu Mureş, str.Azurului, nr. 4, jud Mureş; are 986 membrii fondatori. În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) lit. d) si art. 47 alin (1) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor a acordat aviz consultativ pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia Comunităţilor Credinţei din România, aviz nr. 8/19.12.2007.
Asociatia Crestina a Romilor "Betesda'
Asociaţia Creştină a Romilor “Betesda” are sediul în mun. Târgu Mureş, str. Oltului nr. 2, jud. Mureş. În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor a acordat aviz consultativ pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia Creştină a Romilor “Betesda”, aviz nr. 9/21.05.2008.
Asociaţia Religioasă Apostolică Filadelfia
Asociaţia Religioasă Apostolică Filadelfia are sediul în localitatea Pâncota, strada Soarelui, nr. 47, jud. Arad şi personalitate juridică conform sentinţei nr. 3020 pronunţată de judecătoria Sighetul Marmaţiei în şedinţa publică din 03.12.2008. În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, Ministerul Culturii şi Cultelor a acordat aviz consultativ pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia Religioasă Apostolică Filadelfia, aviz nr. 10/16.06.2008.
Asociaţia Religioasă ''Centrul Creştin Speranţa Vieţii România''
Asociaţia Religioasă " Centrul Creştin Speranţa Vieţii România" are sediul in Târgoviste, str. Poet Grigore Alexandrescu nr.23, jud. Dâmboviţa.În conformitate cu prevederile art. 41 alin. (2) din Legea nr.489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, Ministerul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului Naţional a acordat aviz consultativ pentru dobândirea statutului de asociaţie religioasă de către Asociaţia Religioasă " Centrul Creştin Speranţa Vieţii ”, aviz nr. 11/30.10.2009