Sursa:Basilica.ro

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împlineşte astăzi vârsta de 59 de ani

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împlineşte astăzi, 22 iulie, vârsta de 59 de ani. Preafericirea Sa îşi va aniversa ziua de naştere în familie, la sora Preafericirii Sale, Prof. Floare Vişan Ciobotea. Mesajele de felicitare pentru Întâistătătorul Bisericii noastre pot fi înmânate direct la Reşedinţa patriarhală sau pe adresa de e-mail cabinet.patriarhal@patriarhia.ro, ori la numărul de fax: 021.406.71.62.

Precizăm că zilele oficiale de aniversare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel sunt: ziua de 30 septembrie, data întronizării Preafericirii Sale în demnitatea de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, precum şi 17 şi 18 decembrie, de sărbătoarea Sfântului Prooroc Daniel şi a Sfântului Cuvios Daniil Sihastrul.

Preafericitul Părinte Dr. Daniel Ciobotea, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române s-a născut la data de 22 iulie 1951, în satul Dobreşti, comuna Bara, judeţul Timiş, al treilea copil în familia învăţătorului Alexie şi Stela Ciobotea. Şcoala primară a urmat-o în satul natal (1958-1962), Dobreşti, iar gimnaziul în localitatea Lăpuşnic (1962-1966), judeţul Timiş. În 1966 începe cursurile liceale în oraşul Buziaş, pe care le continua în municipiul Lugoj, la Liceul „Coriolan Brediceanu” (1967-1970).

După absolvirea examenului de bacalaureat se înscrie ca student la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Sibiu (1970-1974), unde susţine şi Teza de licenţă în teologie (Noul Testament).

În perioada 1974-1976 frecventează cursurile de doctorat la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti, Secţia Sistematică, sub îndrumarea Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae. Îşi continuă studiile în străinătate: doi ani la Facultatea de Teologie Protestantă a Universităţii de ştiinţe Umane din Strasbourg (Franţa) şi doi ani la Universitatea „Albert Ludwig” din Freiburg im Breisgau, Facultatea de Teologie Catolică ( Germania ).

În 15 iunie 1979 îşi susţine teza de doctorat la Universitatea din Strasbourg , intitulată: Réflexion et vie chrétiennes aujourd'hui. Essai sur le rapport entre la théologie et la spiritualité (424 p). Teza a fost pregătită sub îndrumarea a doi reputaţi profesori francezi: Gerard Ziegwald şi André Benoît şi a primit calificativul maxim. Devine astfel doctor al Universităţii din Strasbourg .

O versiune extinsă a acestei teze a fost pregătită sub îndrumarea mentorului său, Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae şi a fost susţinută la 31 octombrie 1980 la Institutul Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti sub titlul: Teologie şi spiritualitate creştină. Raportul dintre ele şi situaţia actuală.

În urma examenului oral şi a susţinerii tezei, doctorandul Dan-Ilie Ciobotea a fost declarat Doctor în teologie ortodoxă, de asemenea, cu calificativul maxim. Pr. Prof. Dr. D. Stăniloae a spus cu acest prilej: „Examenul tezei a dovedit Comisiei de examinare că are în faţa sa un candidat bine pregătit, bine informat şi mai ales pătruns de dorinţa şi râvna de a trăi o viaţă teologică de adâncime duhovnicească. Nouă asemenea oameni ne trebuie, oameni care să trăiască în învăţătura Bisericii noastre. Spiritualitatea adevărată a preotului aceasta este: să trăiască în aşa fel încât să poată răspunde şi întrebărilor omului de azi, dar să rămână şi preot adevărat. Cu o preoţime fără cultură teologică şi fără trăirea demnităţii şi misiunii sublime a preoţiei se va ajunge la îndepărtarea poporului credincios de Biserică.”

În 1987 intră în viaţa monahală la Mănăstirea Sihăstria, Jud. Neamţ, cu numele Daniel, avându-l ca naş de călugărie pe Preacuviosul Părinte Arhimandrit Cleopa Ilie. Este hirotonit ierodiacon la 14 august 1987 şi ieromonah la 15 august 1987. În 1988 este hirotesit protosinghel şi numit Consilier Patriarhal, Director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic”. Tot în anul 1988 devine Conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti.

Este ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, cu titlul de Lugojanul şi este hirotonit arhiereu la 4 martie 1990. La 7 iunie 1990 este ales Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei. Întronizarea s-a făcut la 1 iulie 1990. A desfăşurat o bogată activitate pastoral-misionară, culturală şi social-filantropică în perioada 1990-2008, în demnitatea de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

La 12 septembrie 2007 Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în funcţia de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei, Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române şi Locţiitor al Tronului Cezareei Capadociei. Întronizarea Prefericitului Patriarh Daniel s-a făcut duminică, 30 septembrie 2007, la Catedrala patriarhală din Bucureşti.

În activitatea sa de până acum, Patriarhul Daniel s-a remarcat ca fondator de instituţii, publicaţii, organizator de simpozioane, colocvii, congrese şi expoziţii, iniţiator, sprijinitor şi coordonator a numeroase programe sociale, culturale şi educative. A înfiinţat şi susţinut mai multe instituţii de învăţământ teologic, facultate şi seminarii, mai multe asociaţii social-filantropice şi centre cultural-pastorale, atât în Moldova unde a fost arhipăstor 17 ani, cât şi în Arhiepiscopia Bucureştilor. O grijă deosebită a arătat pentru monahism, numărul mănăstirilor şi schiturilor crescând în timpul păstoririi Preafericirii Sale.

La Bucureşti, Patriarhul Daniel a spus bazele primului Centru de presă al Bisericii Ortodoxe Române, BASILICA, care cuprinde Radio TRINITAS, TV TRINITAS, 'Ziarul Lumina', Agenţia de ştiri 'BASILICA' şi Biroul de presă al Patriarhiei Române.

Patriarhul nostru deţine mai multe funcţii şi onoruri, cum ar fi cea de membru titular al Academiei Internaţionale de Ştiinţe Religioase de la Bruxelles, şi a obţinut mai multe titluri şi distincţii. Este Doctor Honoris Causa al mai multor universityăţi din ţara noastră, precum şi al Universităţii Catolice 'Sacred Heart', Fairfield, Connecticut - S.U.A., iar la 30 septembrie 2007, când a fost întronizat ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, a primit, din partea Preşedintelui Traian Băsescu, Ordinul 'Steaua României' în grad de mare Cruce.

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a fondat mai multe publicaţii şi a participat la peste 100 de simpozioane, congrese, conferinţe, colocvii sau întruniri naţionale şi internaţionale şi a publicat mai multe volume. Este autorul a peste 1000 de articole, studii în română, franceză, engleză şi germană, cuvântări şi prefeţe. Mai multe studii şi articole au apărut în alte limbi, după cum ne informează 'Ziarul Lumina'.

 22 iulie

Sursa:Basilica.ro

Drept la replică: Când poporul e sărac, este şi Biserica săracă

  BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE, ne informează:

În cotidianul Financiarul din 20 iulie 2010 a fost publicat articolul cu titlul Biserica şi celelalte culte reprezintă un adevărat paradis fiscal, semnat de domnul Oleg Cojocaru, în care sunt menţionate părerile reprezentanţilor Asociaţiei Secular-Umaniste din România (ASUR). Faţă de opiniile exprimate de reprezentanţii asociaţiei, Patriarhia Română consideră că se impun următoarele precizări:

1. Sprijinul pentru culte acordat de Guvern de la bugetul public este o consecinţă a secularizării de către stat a averilor bisericeşti în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1863). De atunci, unele din cheltuielile Bisericii (salarii, reparaţii, construcţii) au fost preluate de către statul român ca o compensaţie materială pentru proprietăţile preluate, aproximativ 25% din suprafaţa agricolă şi forestieră a Ţării Româneşti şi a Moldovei. Acest sprijin a continuat să fie acordat inclusiv în perioada regimului comunist tocmai datorită obligaţiei asumate de către stat în 1863. O eventuală încetare a sprijinului statului faţă de Biserica Ortodoxă Română şi alte culte ar trebui să fie urmată, în mod firesc, de o restituire a tuturor averilor bisericeşti confiscate, care, însă, între timp au fost folosite pentru împroprietărirea succesivă a populaţiei sărace. În plus, banul public oferit cultelor provine de la contribuabili care sunt în majoritate creştini ortodocşi. Este de notat şi faptul că, în bugetul de stat al Guvernului pe anul 2010, în afară de sprijinul financiar pentru salariile personalului cultelor, nu a fost alocat niciun ban pentru alte activităţi ale acestora.

2. În acelaşi timp, contribuţia la salariu de la bugetul de stat pentru preoţi (cca. 65% din salariul unui profesor de liceu, restul salariului fiind completat din fondurile proprii ale parohiei) nu se face din milă, ci reprezintă o recunoaştere a contribuţiei cultelor la viaţa societăţii româneşti. Potrivit Legii 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, “statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritabil, cultural şi de parteneriat social, statutul lor de factori ai păcii sociale, precum, şi rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al celorlalte Biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti” (art. 7, alin. 1 şi 2). De aceea, pentru parohiile sărace în care, din cauza fenomenului migraţiei, bătrânii şi copiii rămaşi în parohie nu pot contribui financiar la salariul preotului, ajutorul statului este mai mare.

3. Datorită statutului juridic al cultelor ca unităţi de drept privat, dar de utilitate publică, acestea dezvoltă multe activităţi sociale, astfel încât scutirea de impozite este o necesitate. Iar această scutire este clar condiţionată de folosirea fondurilor obţinute din donaţiile credincioşilor şi din activităţi economice (producerea şi vânzarea de lumânări, calendare, carte religioasă, vin cultic şi alte obiecte bisericeşti) în scopuri bine definite, şi anume întreţinerea şi funcţionarea unităţilor de cult (plata facturilor la curent electric, apă, gaze etc.), pentru lucrări de construcţie, de reparaţie şi de consolidare a lăcaşurilor de cult şi a clădirilor ecleziastice, pentru învăţământ, pentru furnizarea în nume propriu şi/sau în parteneriat, de servicii sociale, acreditate în condiţiile legii, pentru acţiuni specifice şi alte activităţi non-profit ale cultelor religioase, potrivit Legii nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor. (conform Art. 15 alin.1 lit. f din Codul Fiscal)

În acest sens, îi informăm pe reprezentanţii ASUR, ca şi pe alţii cu acelaşi spirit, că situaţia din România este asemănătoare cu statutul cultelor din alte ţări europene, între care menţionăm Franţa, unde, în pofida laicităţii accentuate a statului, acesta contribuie financiar la restaurarea şi întreţinerea lăcaşurilor de cult monumente istorice, dar şi la susţinerea unor activităţi social-filantropice şi culturale ale cultelor în baza unei legi speciale. În plus, acestea nu plătesc impozitul pe clădiri. De asemenea, în alte ţări europene - Germania , Spania, Italia - autorităţile de stat sprijină activitatea cultelor prin direcţionarea unui procent din impozitul pe salarii sau pe venit spre cultele oficial recunoscute.

Cât priveşte scutirea de impozite, menţionăm că şi ONG-urile din România, inclusiv cel menţionat mai sus, beneficiază de unele reduceri de impozite.

Afirmaţia reprezentanţilor ASUR, potrivit cărora, prin măsurile guvernamentale de reducere a salariilor bugetarilor, personalul cultelor “nu a fost afectat în niciun fel, ba chiar urmează să beneficieze de măriri salariale” este o dezonorantă dezinformare a opiniei publice, un neadevăr şocant prin care se urmăreşte instigarea altor categorii socio-profesionale împotriva personalului cultelor. Reprezentanţii ASUR ascund faptul că potrivit Legii privind stabilirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar (art. 15, 1) s-a redus cu 25% cuantumul sprijinului statului pentru salarizarea personalului clerical si neclerical, acest fapt având consecinţe sociale dramatice pentru o mare parte din preoţii şi ceilalţi salariaţi neclericali care îşi desfăşoară activitatea în parohii din mediul rural, unde este foarte dificil de completat salariile din venituri proprii din cauza sărăciei, a îmbătrânirii populaţiei şi a fenomenului migraţiei.

4. Pe de altă parte, se aşteaptă ca Biserica să ajute şi mai mult pe săraci şi pe sinistraţi. Astfel, în anul de criză 2009, pentru susţinerea activităţilor social-filantropice şi sprijinirea celor asistaţi şi a sinistraţilor, în eparhiile Patriarhiei Române, s-au cheltuit aproximativ 45.000.000 lei, fonduri provenite în exclusivitate din donaţiile credincioşilor, nu din fonduri externe. În prezent, în cuprinsul Patriarhiei Române funcţionează: 394 aşezăminte social-filantropice, dintre care: 88 aşezăminte pentru copii, 89 aşezăminte pentru vârstnici, 65 de centre pentru asistenţa familiilor şi persoanelor aflate în dificultate, 92 cantine şi brutării sociale, 25 centre medico-sociale şi policlinici, 14 centre de diagnostic şi tratament pentru persoane cu nevoi speciale, 6 centre pentru persoanele fără adăpost, 4 centre pentru victimele violenţei familiale şi agresori, 2 centre pentru victimele traficului de persoane, 9 grădiniţe şi centre educaţionale etc. De serviciile şi proiectele sociale desfăşurate în eparhii (335 programe sociale), în anul 2009 au beneficiat 629.459 persoane din care: 152.270 copii, 26.324 persoane cu dizabilităţi, 333.882 persoane vârstnice şi 116.979 familii sărace etc.

La ultima şedinţă a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (6-7 iulie 2010), a fost aprobat Programul social şi pastoral în vremuri de criză economică propus de Patriarhia Română cu scopul ajutorării familiilor de vârstnici cu pensii mici, a familiilor sărace cu mulţi copii, dar cu venituri mici şi a bolnavilor săraci. Programul va fi derulat de fiecare eparhie la nivel de parohie, mănăstire, protopopiat şi centru eparhial prin intensificarea programelor sociale desfăşurate şi prin organizarea de noi cantine filantropice, colecte de alimente, îmbrăcăminte, alte produse de strictă necesitate şi bani cu scopul ajutorării categoriilor sociale defavorizate.

5. Comparaţia din articolul citat între cele 18 000 de biserici şi 11 000 de cabinete medicale existente în România este ridicolă, întrucât rugăciunea pentru sănătate din biserici nu se opune practicii medicale din aceste cabinete, ci se completează. În plus, multe biserici ortodoxe româneşti datează în România încă din Evul Mediu, deci cu sute de ani înainte de actualele cabinete medicale, încât nu se poate impune o egalitate numerică între acestea, în mod artificial.

În concluzie, statul român susţine activitatea cultelor întrucât recunoaşte rolul lor social important, pe care, însă, unele ONG-uri cu atitudine ostilă Bisericii nu pot să-l aprecieze obiectiv şi integral, simţindu-se deranjate de faptul că populaţia este foarte ataşată de Biserică, ea fiind factor de stabilitate şi speranţă, mai ales în vremuri grele. Întrucât Biserica Ortodoxă Română este ajutată în primul rând de popor, când acesta e sărac, este şi Biserica săracă.

  22 iulie

Sursa:Catholica.ro

Parohiile pot fi închise pentru binele Diecezei

20.07.2010, Boston (Catholica) –

Vaticanul a confirmat că parohiile pot fi închise dacă este pentru binele Diecezei, precum în cazul a nouă parohii din Arhidieceza de Boston. În 2004, această Dieceză a început un proces de restructurare, invocând “scăderea numărului clericilor, schimbări demografice în sânul catolicilor şi importante presiuni financiare” care cer închiderea unora dintre parohiile ei. Unii credincioşi au contestat însă decizia, mergând în proces cu Arhidieceza de Boston până la Congregaţia pentru Cler şi apoi la Signatura Apostolică.

Arhidieceza a anunţat în ianuarie 2006 că Congregaţia pentru Cler i-a dat dreptate. Săptămâna trecută acelaşi verdict a sosit şi din partea Signaturii Apostolice, care reprezintă Tribunalul Suprem al Bisericii. În anunţ se spune: “Parcurgând decretul vedem că Signatura Apostolică a confirmat decizia anterioară a Congregaţiei pentru Cler privind închiderea parohiilor, dar aşteptăm traducerea oficială a textului”, dat fiind că limba lui este latina . Se mai spune că Arhidieceza “continuă să caute un sfârşit paşnic şi în înţelegere la veghile de rugăciune”. În cinci din cele nouă parohii credincioşii menţin veghi de rugăciune non-stop de când s-a anunţat închiderea parohiilor lor. “Îi încurajăm pe toţi cei ce au protestat faţă de închiderea parohiilor să ni se alăture în eforturile de reconstruire şi de vindecare a Bisericii noastre locale.”